De prin ceruri adunate…

          Artă pe cer. Scrijeliri de nuanțe dubioase și totuși prea bine asumate. O cascadă de nori prăvăliți peste stâncile albe și toropite de somnolență urbană. Păcatul eliberator al naturii era acolo. Muritorii îl puteau simți. Vârtejul de temeri văratice chema parcă plânsul răcoritor al ochiului criogenat cu patimi albastre. Blesteme divine în înălțimi, sălbăticie umană pe tărâmul modernității, dorință copilărească în suflete de adult. Decizia? Riscul și bucuria sub masca albastră a supremației. „Să purcedem la plimbare în papuci de tinere și să străbatem fiorii naturii cu balsam de verde crud!”, își spuseră cele două prietene, legate parcă de-o frenezie puerilă. Cu toate acestea, un „scut” se impunea pe aparentul câmp pregătit de luptă. Sfânta și umila umbrelă! Să fie în caz că…

e6bf96d7b481baea164ff82918eb8ac9

          Culmea! Oare? A fost cazul, dar un caz atât de feroce prin veselia lui! Traseul fusese prestabilit fără negocieri. Verdele cere iubire, vechiul pretinde dependență, amurgul atinge feerie de culori degradate, iar misterele se îneacă în curățenia gândurilor. Banalul nu își are locul într-un oraș viu, cu esențe adolescentine și aspirații ale perfecțiunii. De aceea, miracolul ud se voia adulat. Dar fetele? Ignorau adularea și se frământau în peisaj urbanistic.

          Mai întâi a pornit cu un pic. Atât de pic că oamenii nu se lăsau speriați. Picul e pasager și se va duce cu șipotele vremii. Hoinăreau cuvintele în jurul celor două fete, curajul se maimuțărea și el, devenind saltimbanc în fața furtunii cu sprânceană cocoșată. „Hai mai departe! Ce se poate întâmpla?”, își repetau drăguțele. Habar nu aveau ce avea să vină. Ce vară? A cui vară? Poate în alt oraș! Pic cu pic se adună și…

          Și se transformă în țipete zurlii de unică furtună. Ploaie de vară? Da’ de unde? Poate cutremur mansardat! Se salvau doar cei fudulii, dotați cu mijloace de transport propriu și personal. Taxiurile nu pătrundeau pe teritoriul magic al nimfelor Tâmpei. Foișoarele erau prea îndepărtate și numai o mândră streașină surâdea salvatoare! Unde? Acolo unde scrie „WC”! Ferească zeii să se ducă cele două plouate acolo! Unde mai e onoarea? Răspuns clar și precis: acolo era oroarea! Ploaie de vară, pe naiba! Furtună pe bune și cu toate regulile clar setate! Nu exista loc de trișat, iar nenorocita aia de umbrelă devenise oricum aproape invizibilă. Picurii se modificaseră în picuroaie cu cadran de gloanțe. Noroc că da, era ploaie de vară la nivelul temperaturii! Doamne-ajută! Tot răul spre bine, nu?

13397496_911351105641548_699249989_n

          Civilizația nu a fost nicicând mai dorită de către cele două „sinistre” iubitoare ale naturii. Tenișii se hrăneau cu valurile nesecabile de pe străzi, carnea fragedă a spatelui feminin era pișcată cu limbi de lichid mut, „fericiții” pantaloni albi ai uneia dintre „victime” se împodobeau cu veștminte de noroaie pe când picioarele celeilalte îmbrobodită în fustă scurtă semănau cu suavele membre inferioare ale țărăncuței ce-a asudat pe câmpul lui Ion, „nesătulul” de pământ. Câteva opriri pe noul traseu. Orașul asculta tunete în căști și se lăsa luminat de becurile străfulgerate la fel ca într-o discotecă de răcnet. Nu mai exista panică pe buzele „amărâtelor” de prin păduri celebre. Ele colectau amintiri pentru copii, cică! Mai degrabă răceli strașnice! Eh, ce ți-e o furtunică? De ce să te mai agiți odată ce te-ai udat? Să se administreze pastile de râs și filantropie în priviri!    

          Bineînțeles că furtuna a înțeles că mai trebuie să se și oprească. S-a oprit, dar numai după ce actul încoronării cu divina apă s-a săvârșit asupra celor două inconștiente. În mod surprinzător (NOT!) multe dintre localuri erau deja ticsite cu populație abătută din cauza ploii sau unele dintre ele chiar sufereau la propriu de pe urma găleților cerești (un restaurant era închis pentru că ploua în el)! Însă vechiul proverb „Totul e bine când se termină cu bine” s-a aplicat cu succes și în povestea „plouatelor”, dar binele ăla s-a servit în final și cu un ceai sacru, pe ritmuri ambientale vintage și jilăveală de…vară, bineînțeles.

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s