Ne facem rău ca să ne fie bine

          Îmi vâjâie steagurile întregi ale armatelor de gânduri în inimă. Ne adulmecăm din priviri, ne chemăm din suflete, dar ne distanțăm prin superficialități. Trăim și murim cu fiecare zi. Ne coborâm în umbre ca să devenim fantasme ale prezentului.

          Degeaba îmi împăienjenesc cu dorință aprigă vederea, căci sividya-sury-memoriesmțurile tot la tine ajung. Mă întreb oare cât mai va mai dura, întrucât știu că orice început își are și sfârșit. Pot doar aștepta. Nu e prima dată. Voi primi o răsplată în cele din urmă. Se numește “un suflet tare” precum în opera lui Petrescu.

          Nu mă vei uita cum nici eu nu o voi face. Am început ca niște străini, ne-am fost alături ca niște stânci biciuite de amintiri, iar în viitor vom deveni pereți cu graffiti ascuns de ochii răutăcioși ai lumii. Nu voi povesti despre eul tău din mintea mea, căci ce-i acolo doar mie îmi aparține. Nu vei afla nici tu pentru c-ai preferat să te încrustezi în armura unui zid la al cărui desen eu pot doar să mă uit și să-l mai sărut din când în când…atunci când eu mă plimb printre amintiri…

 

 

 

 

Advertisements

Vino în goana mea

          Mie nu-mi pasă. Îmi pasă și nu îmi pasă. Am propriul univers și nu îmi pasă de părerea ta. Nu m-am născut ca să mă uniformizez cu aglomerația și monstruozitatea ei. Îmi prefer dulceața sinelui că e mai sănătoasă. Mă accept mai sălbatică și nu mă vreau domesticită. Nu îmi plac întotdeauna apele line, mă mai desfăt și cu cascade…de sentimente, de dureri, de gânduri. Nu-mi mai pasă de viziunile altora pentru că a le urmări înseamnă să devin slabă. Îmi place să scobesc în mine și să descopăr vârtejuri în care eu mă pierd, tu te pierzi, dar doar eu mă regăsesc. Oarunning_away_by_goodghost1980-d4fi5dhmenii sunt creați puternici sau șubrezi din toate încheieturile. Eu nu mă mai las purtată de vânt, ci îl înfrunt ca să devin eu tornadă deasupra lui. Nu cred în mine ca într-o stea, căci eu posed o întreagă constelație în ființa-mi vulgară și totodată spălată de corupția timpului. Nu tremur în fața ideii tale că-s din altă lume, ci zâmbesc pervers de frumos și plimb priviri înșelător de fermecătoare…căci mie nu îmi pasă!

          Dar da, mie îmi pasă de focul tău. Sunt ca un tren în gara-ți, șuier puțin în viața ta, te trezesc din amorțeala decembristă și apoi repornesc spre primăvara mea. Nu știu de ce îmi pasă. Probabil e o boală, un virus, o deficiență pe care mulți nu o au. În lumea asta străină sunt mai toridă decât toate caniculele mondiale și mai rece decât toți ghețarii existenți. Pentru că mie îmi pasă și nu îmi pasă…

https://www.youtube.com/watch?v=s86K-p089R8